14 august 2009

Libertatea presei?!?

La sfârşitul săptămânii trecute am avut ocazia să cunosc mai mulţi dintre cei care au semnat din solidaritate petiţia Foii româneşti contra deciziei Fundaţiei Publice pentru Minorităţi de a înjumătăţi banii de subvenţionare ai singurului săptămânal în limba română din Ungaria. Oameni pe care nu i-am văzut niciodată în viaţă, ne mărturiseau că citesc pe internet Foaia şi au fost foarte indignaţi să afle ce se poate întâmpla într-o ţară membră a Uniunii Europene, cu o revistă a minorităţii române. Majoritatea participanţilor la primul congres al Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români cunosc Foaia românească, o citesc pe internet, şi prin aceasta cunosc şi problemele comunităţii româneşti din Ungaria. Nimeni nu înţelege cu ce se mănâncă „autoguvernările”, ce sunt, de fapt, acestea şi de ce nu sunt mai active asociaţiile românilor de aici. Au auzit şi ei despre etnobusiness, dar nu pot pricepe nici în ruptul capului cum se poate ajunge ca un ne-român să-i reprezinte pe români. În Serbia, Ucraina sau Republica Moldova acest lucru este de domeniul science-fictionului. La această întâlnire am avut straniul sentiment că deja şi presa de limbă română din Moldova este mai liberă şi mai curajoasă, decât cea a românilor din Ungaria. Mulţi cred că, cu cât eşti mai aproape de Bruxelles (şi mai departe de Moscova), este ceva normal ca lucrurile să meargă tot mai bine. Iată că nu este aşa.
Presa românească din jurul graniţelor României a fost încurajată „să-şi ia libertate atât cât vrea ea” chiar de preşedintele ţării, Traian Băsescu, care în România deseori este criticat pentru relaţia sa cu presa. Faţă de reprezentanţii presei româneşti din jurul României el a dat dovadă de o corectitudine deosebită şi un angajament serios. Deschizând lucrările congresului, el a pus un deosebit accent pe libertatea presei româneşti din jurul graniţelor şi pe rolul extrem de important pe care aceasta trebuie să îl aibe în mijlocul comunităţii. „Presa joacă un rol esenţial până când toţi vecinii noştri vor înţelege să sprijine învăţătura în limba română, dreptul de exprimare în limba română, şcoli în limba română… Presa rămâne unul din mijloacele de a menţine spiritul, cultura, limba, vii şi de a le promova, dacă vreţi, de a le ţine în portofoliul de cunoştinţe, de a ţine limba română şi cultura românească în portofoliul de cunoştinţe al etnicilor români din afara frontierelor. Considerăm că acest lucru nu este o obligaţie a presei de limbă română din afara frontierelor, ci este o libertate, libertatea presei de a promova, de a apăra drepturile etnicilor români în ţări în care aceasta nu este una din priorităţile statelor respective.”
Ţin minte când am auzit pentru prima dată un astfel de discurs. S-a întâmplat acum vreo cinci ani, la sediul AŢRU, când Titus Corlăţean, şeful de atunci al Departamentului pentru Românii de Pretutindeni le-a atras atenţia mai marilor de la Autoguvernarea pe Ţară, că pe lângă şcoală şi biserică, al treilea pilon extrem de important în viaţa unei minorităţi este… presa. Mulţi au înghiţit atunci în sec, pentru că nu prea le-a fost pe plac. Le-a amintit de faptul că ei încă nu stăpânesc sută la sută presa, ceea ce în gândirea lor înseamnă că încă nu sunt atotputernici. S-au pus apoi pe treabă, şi-au înfiinţat propria publicaţie pe care o scriu chiar angajaţii AŢRU, că doar ziarist poate să fie oricine, şi au elaborat un plan mişelesc cum să distrugă ceea ce exista deja de o jumătate de secol.
În ce priveşte cei trei piloni importanţi, situaţia de azi din Ungaria este foarte gravă: învăţământul românesc este la pământ şi doar un miracol ar mai putea să-l ridice de acolo şi să-l îmbunătăţească, biserica este expusă unor situaţii umilitoare, de cerşetor, din cauza finanţării foarte proaste, iar presa este forţată să îngenuncheze şi să renunţe la libertatea de exprimare, dacă mai vrea să existe.
Eva Iova (Editorial apărut în nr. 33 al Foii româneşti)

06 iulie 2009

Protestul "Foii româneşti" continuă…


Pentru că situaţia săptămânalului "Foaia românească" este în continuare incertă, continuăm protestul nostru faţă de decizia autorităţilor maghiare pentru a reduce la jumătate finanţarea singurului săptămânal românesc din Ungaria.
Citiţi aici ultimul număr al Foii româneşti, din 3 iulie 2009.

27 aprilie 2009

In memoriam Aurel Papp

Un film la Ecranul Nostru în memoria fostului nostru coleg, Aurel Papp. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească. Aurel, n-o să te uităm niciodată!

18 aprilie 2009

În Ungaria, cuvântul scris românesc este incomod

Fundaţia Publică pentru Minorităţi din Ungaria a decis în Joia Mare: săptămânalul „Foaia românească” va primi pentru acest an doar 50% din suma de finanţare destinată presei scrise româneşti din Ungaria (13,8 milioane forinţi). Cealaltă jumătate a fost votată pentru susţinerea revistei Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, „Cronica”, care până acum a apărut lunar şi de un an bilunar, iar de pe acum vrea să apară săptămânal.
„Foaia românească”, revista tradiţională a românilor din Ungaria apare din anul 1951. Revista cu apariţie lunară în primii ani, din 1978 apare săptămânal. Pe lângă tradiţie, atuurile acestei publicaţii sunt că până acum a supravieţuit tuturor schimbărilor, fiind azi o revistă vie, cu mulţi abonaţi, iar varianta online (www.foaia.hu) este citită lunar de 10–11 mii de cititori. „Foaia” a fost înfiinţată şi este editată şi azi de Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, principala organizaţie civilă a românilor de aici, care este o uniune a asociaţiilor locale româneşti.
„Cronica” este o publicaţie a AŢRU, ce apare din 2001 şi este în primul rând o portavoce a conducerii Autoguvernării pe Ţară. Cei care vor s-o citească, cu chiu cu vai pot încerca la adresa: www.atruroman.hu. Arhiva n-o căutaţi, pentru că nu are. Pentru necunoscători, în două cuvinte despre AŢRU: este aleasă pe baza foarte democraticei Legi a Minorităţilor din Ungaria de către numeroşi neromâni şi astfel este compusă din numeroase persoane care nu au nici o legătură cu comunitatea românească din Ungaria, nu cunosc limba, cultura, tradiţiile române.
Membrii Curatoriului (= consiliul de administraţie) Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, care cu toţii sunt delegaţi ai autoguvernărilor pe ţară a naţionalităţilor, au spus cu gura că decizia nu a fost una politică. Însă, e una să spui cu gura, şi să faci altceva cu fapta. Iar noi nu suntem proşti. Înţelegem mai bine din fapte, decât din vorbe.
Mesajul transmis de Curatoriu către comunitatea românească din Ungaria este unul pe care-l înţelegem foarte bine:
1. Băgaţi-vă pumnul în gură şi înghiţiţi tot!
2. Acceptaţi odată pentru totdeauna că în această ţară singurul for legitim este Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria. Nici să nu vă mai treacă prin cap altceva!
3. Nu mai faceţi scandal! Nu mai adunaţi semnături, pentru că părerea voastră nu interesează pe nimeni! Bucuraţi-vă că mai existaţi!
4. E criză financiară. Să nu vreţi mai mulţi bani!
Vremurile sunt cum sunt, ne acomodăm, dar niciodată nu o să acceptăm nedreptatea care s-a făcut revistei româneşti cu un trecut de aproape 60 de ani, care este o moştenire incontestabilă a comunităţii noastre. S-au înjumătăţit banii „Foii” pentru a se da unei gazete de perete a AŢRU, care nu va deranja niciodată pe nimeni la Budapesta şi care va asista la asimilarea totală şi definitivă a românilor din Ungaria.
Şi încă ceva: e o porcărie parşivă să dai vina pe criză, să iai banii dintr-o parte şi să-i bagi în buzunarele altora, care se prefac că scriu revistă românească.

La poalele Golgotei

Motto: „Iar ei, luând arginţii, au făcut aşa cum au fost învăţaţi.” (Matei 28:15)


În momentul când scriu aceste rânduri, deja peste 700 de români din toată lumea au semnat petiţia online pentru susţinerea apariţiei săptămânalului „Foaia românească”. Conducătorii principalelor noastre instituţii şi persoane particulare, români simpli din satele noastre tradiţionale au scris scrisori, emailuri, au făcut liste cu alte sute de semnături, unii chiar au venit personal la redacţie să-şi iscălească numele pe scrisoarea de protest. Cel mai mult dintre toate m-au impresionat totuşi semnăturile online ale numeroşilor români din Chişinău, Republica Moldova. În timp ce în ţara lor este revoluţie, se fraudează alegeri, se falsifică adevăruri, ei se simt responsabili (şi) pentru mănunchiul de români din Ungaria şi luptă alături de ei contra desfiinţării unei reviste. Nu avem cuvinte să le mulţumim. Ştim doar că semnătura fiecărui român de dincolo de Prut înseamnă pentru noi, românii din Ungaria, o lecţie. O lecţie cum să-ţi păstrezi limba şi identitatea şi în cele mai vitrege condiţii. Cum să lupţi pentru adevăr şi pentru dreptate. Cum să nu laşi să domnească răul şi minciuna.

Suntem în Săptămâna Patimilor, săptămâna în care ne spovedim, ne mărturisim păcatele, ne căim şi cerem iertare pentru tot răul ce l-am făcut în viaţa noastră. Aceasta este săptămâna pe care o începem cu tristeţe, pentru că ne amintim de trădarea lui Iuda, de răstignirea lui Hristos pe cruce, dar o încheiem în linişte şi lumină, deoarece credem în Înviere, în izbânda binelui asupra răului.

La începutul acestei săptămâni, când aştern pe hârtie aceste gânduri, asupra existenţei săptămânalului „Foaia românească” stăpâneşte incertitudinea. Soarta ei se va decide în Joia Mare. Cei care vor lua decizia finală, membrii Curatoriului Fundaţiei Publice pentru Minorităţi, vor hotărî dacă revista noastră tradiţională va mai dispune de fondurile necesare apariţiei (la care Ungaria se obligă prin lege) sau, după 30 de ani de apariţie săptămânală, se va reduce la apariţie lunară, aşa cum era prin anii 1950–60, după care încetul cu încetul se va desfiinţa total. La fel ca în vremurile când Iisus trăia pe pământ, şi azi se găsesc destui oameni asemănători cu Iuda Iscarioteanul, care pentru 30 de arginţi îşi vând aproapele, neamul, fratele. Din voinţa de a avea şi mai mulţi bani (şi nicidecum pentru a face o gazetă săptămânală mai bună), Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria i-a trădat, şi nu pentru prima dată, pe românii din Ungaria. Să mârşăveşti la desfiinţarea unei instituţii a comunităţii din care pretinzi că faci parte, este o trădare de cel mai înalt nivel. Fundaţia Publică este pusă în rolul judecătorului, exact aşa cum era Pilat. În acest moment nu putem şti dacă istoria se va repeta şi membrii Curatoriului măcar îşi vor spăla simbolic mâinile, votând apoi, totuşi, după voinţa AŢRU. Un lucru este cert: trădarea Foii s-a făcut din interior, dar asistă la ea toate neamurile Ungariei, pentru că în Curatoriu sunt reprezentate toate cele 13 naţionalităţi şi partidele ungureşti ale ţării.

Departe de noi voinţa de a ne asemăna cu Cel care şi-a luat asupra Lui păcatele noastre, care a suferit toată umilinţa semenilor săi şi care i-a răsplătit numai cu dragoste. Noi suntem plini de păcate. Noi nu i-am iubit pe cei care în numele nostru au furat şi fură bani în continuare de la stat. Noi nu i-am susţinut pe cei care au votat contra limbii strămoşilor noştri. Şi nu i-am ajutat nici pe cei care au vrut să păcălească şcoala în care au învăţat părinţii, bunicii noştri şi sperăm că vor învăţa şi nepoţii noştri. Avem credinţa că toate acestea sunt lucruri sfinte, pe care trebuie să le apărăm cu orice preţ. Şi orice atentat împotriva sufletului unui neam este o palmă pe obrazul lui Hristos. Iar dacă nu am crede în Înviere, ce rost ar mai avea toate luptele noastre pământeşti?

Eva Iova


Editorial din Foaia românească, 17 aprilie 2009 (www.foaia.hu)

Problema Foii romanesti la Duna Tv

10 aprilie 2009

Problema Foii romanesti in Ecranul Nostru





PROTEST

Rugam toti cei care citesc protestul alaturat si sunt de acord cu cele scrise in acesta, sa sprijine prin semnatura sa cauza singurului saptamanal al romanilor din Ungaria. Aici se poate vota online: http://www.petitiononline.com/FOAIAHU/

Megkérünk mindenkit akihez eljut ez a tiltakozó levél, hogy amennyiben egyetért az ebben foglaltakkal, támogassa aláírásával az egyetlen magyarországi román nyelvű hetilap ügyét.
Itt lehet online szavazni: http://www.petitiononline.com/FOAIAHU/


PROTEST
împotriva desfiinţării singurei gazete săptămânale
în limba română din Ungaria, „Foaia românească”


Asociaţiile civile ale românilor din Ungaria, autoguvernările româneşti, reprezentanţii instituţiilor cu competenţă locală şi naţională, precum şi persoanele devotate protejării valorilor culturale româneşti din Ungaria au luat la cunoştinţă cu stupoare decizia grupului de lucru pentru pregătirea finanţării presei scrise pentru minorităţi, al Curatoriului Fundaţiei Publice pentru Minorităţile Naţionale şi Etnice din Ungaria, luată la 3 aprilie 2009, prin care, practic, este desfiinţat un ziar românesc ce apare de aproape 60 de ani.
Comisia Fundaţiei Publice anulează apariţia săptămânalului „Foaia românească” printr-o decizie politică şi, în acelaşi timp, favorizează, fără argumente profesionale, publicaţia bilunară „Cronica”, susţinută de Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria.
Avem convingerea solidă că autoguvernarea pe ţară a înfiinţat publicaţia mai sus amintită exclusiv cu scopul de a anihila gazeta tradiţională a românilor din Ungaria, „Foaia românească”.
Atragem atenţia factorilor de decizie asupra faptului că legitimitatea conducerii actuale a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria este în mod evident nesatisfăcătoare pentru românii din Ungaria. Baza de susţinere a autoguvernării pe ţară este formată din membri străini de comunitatea românească, în primul rând din componenţi ai autoguvernărilor ce funcţionează în Budapesta, iar forul în discuţie, la şedinţa sa de constituire, a interzis folosirea limbii române. Decizia luată de grupul de lucru delegat de Curatoriu susţine indirect hotărârile acestei conduceri autoguvernamentale şi aduce prejudicii grave şi ireversibile libertăţii de exprimare şi a presei.
Semnatarii prezentului Protest le cer reprezentanţilor Fundaţiei Publice să revizuiască propunerea de finanţare făcută de grupul său de lucru şi, în conformitate cu restricţiile financiare previzibile pentru 2009, să asigure bugetul minim necesar pentru apariţia săptămânală a gazetei „Foaia românească”, care are o valoare tradiţională pentru românii din Ungaria.

Jula, 4 aprilie 2009



TILTAKOZÁS
az egyetlen hazai román nyelvű hetilap,
a „Foaia românească” megjelenésének ellehetetlenítése ellen


Magyarországi civil egyesületek, kisebbségi önkormányzatok, helyi- és országos hatáskörű intézmények képviselői, valamint a magyarországi román kulturális értékek iránt elkötelezett személyek megdöbbenéssel fogadták a Magyarországi Nemzeti és Etnikai Kisebbségekért Közalapítvány Kuratóriumának a kisebbségi írott sajtó támogatását előkészítő munkacsoportja 2009. április 3-án hozott döntését, amely a gyakorlatban egy közel 60 esztendős nemzetiségi újság megszüntetését jelenti.
A Közalapítvány bizottsága politikai döntésével beszüntetésre kényszeríti a „Foaia românească” hetilapot, miközben az Országos Román Önkormányzat által fenntartott „Cronica” című kéthetente megjelenő újságot szakmai érvekkel alá nem támasztott módon favorizálja.
Meggyőződésünk szerint az országos önkormányzat a saját kiadványát kizárólag a közösség tradicionális hetilapja ellehetetlenítése céljából hívta életre. Felhívjuk a döntéshozók figyelmét arra, hogy az Országos Román Önkormányzat jelenlegi vezetésének legitimációja meglehetősen gyenge a hazai románok körében. A román országos önkormányzat a támogatói bázisát a közösség számára ismeretlen tagokból álló, főként a Fővárosban működő kisebbségi önkormányzatokra építi, alakuló ülésén pedig megtiltotta a román nyelv használatát. A Kuratórium által kiküldött munkacsoport döntése ennek az önkormányzati vezetésnek a támogatását szolgálja, és súlyos, visszafordíthatatlan csapást mér a szólás- és sajtószabadságra.
A Tiltakozás aláírói arra kérik a Közalapítvány képviselőit, hogy bírálják felül a munkacsoport támogatási javaslatát, és a 2009. évre vonatkozó pénzügyi megszorítások figyelembevételével, biztosítsák a nagy hagyományú újság, a Foaia românească heti rendszerességgel történő megjelenéséhez szükséges minimális költségvetési támogatást.

Gyula, 2009. április 4.


Eva Iova
red.sef, Foaia romaneasca
eva.iova@foaia.hu
www.foaia.hu
+36-66/361-789