Resping cu toata fiinta, ca pe o nebunie a acestor timpuri, metodele criminale ale unora de a lovi in FOAIA ROMANEASCA, cu scopul nimicirii acestui saptamanal care a intrat in constinta romanilor din Ungaria - si nu numai - si care face parte din istoria presei romanesti. Este impresionanta lupta Evei IOVA si a colectivului pe care il conduce pentru mentinerea FOII ROMANESTI in viata. M-am implicat si eu in acasta lupta, ca scriitor si jurnalist, ca eforturile lor sa fie cunoscute in Romania si in lume. Ma voi afla, in continuare, alaturi de cei ce doresc cu tot sufletul ca FOAIA ROMANEASCA sa traiasca. Totodata, caut posibilitati sa ajutam si financiar aparitia acestui saptamanal romanesc, care imi este drag si pe care il citesc cu mare placere de aproape un deceniu. Draga Eva, in lupta ta nu esti singura, mai sunt romani adevarati si pe la noi care se inclina in fata vitejiei si devotiunii fata de tara-mama si limba romana, care v-au marcat pe voi, pe toti cei care scrieti si editati FOAIA ROMANEASCA, pe cei de la Uniunea Culturala a Romanilor din Ungaria, pe toti colegii si prietenii vostri din media, din cultura scrisa. Va rog sa nu uitati ca niciodata nu sunteti singuri! Va iubesc si va imbratisez cu drag si preieternie, Ioan BARBU, scriitor si jurnalist Rm. Valcea - +40-722338158
Sa te simti roman si sa iubesti Romania si românismul este o fapta de curaj si de inima, sau de nebunie. Fiindcă nu este evident că România (si romanismul) trebuie iubite. Să fii mereu constient de lipsurile (istorice, chiar) ale acestui neam, sa marturisesti o viată întreagă dispreţul pentru forma de viaţa romaneasca si totusi să iubesti România si românismul, mai ales trăind tu însuti în afara Romaniei, iată adevăratul patriotism (oare de ce mi-or fi venit in minte tocmai acum aceste cuvinte ale lui Cioran?). Putine neamuri pe lumea asta se pot lauda cu o soliditate spirituală si lingvistică mai durabile decât romanii! Foaia Românească, pe care ultimă oara am citit-o pe hârtie acum mai bine de 15 ani (din comoditatea mea, fireste) este o dovadă în plus a acestei solidităti milenare, a rezistentei stâncii printre valuri. Este însă, totodată, un element important de sustinere a sentimentului comunitar al si-asa destul de răritei comunităti românesti din Ungaria. Disparitia lui ar echivala cu un dezastru si o insultă la adresa romanismului de oriunde. Ca sa retez de la început critica "de ce sunt alături de un ziar pe care nici măcar nu-l citesc?": din principiu si din aceleasi considerente pentru care sunt si împotriva disparitiei de pe planeta a ursilor panda, desi nu m-am întâlnit personal cu nici unul din ei. Fără Foaia Românească romanii vor fi mai săraci, din tezaurul cultural român va dispare iarăsi o traditie, un punct de reper. Oare cine poate fi interesat de asta, daca romanii nu?
Nu stiu ce sa spun mai intii... Interesant, dar in acelas timp cam...ipocrita situatie. Sa vorbesti astazi de cultura e ca si cind ai vrea sa te internezi intr-un ospiciu... Pe nimeni nu mai intereseaza asta... Cultura este un moft atunci cind te conduc niste analfabeti, ipocriti si infantili. Parerea mea.
PS Ma bucur totusi sa vad ca mai exista "ramanism" si interes pentru miorita.
4 comentarii:
NEVOIA DE UNIRE SI IUBIRE FRATEASCA
Resping cu toata fiinta, ca pe o nebunie a acestor timpuri, metodele criminale ale unora de a lovi in FOAIA ROMANEASCA, cu scopul nimicirii acestui saptamanal care a intrat in constinta romanilor din Ungaria - si nu numai - si care face parte din istoria presei romanesti.
Este impresionanta lupta Evei IOVA si a colectivului pe care il conduce pentru mentinerea FOII ROMANESTI in viata. M-am implicat si eu in acasta lupta, ca scriitor si jurnalist, ca eforturile lor sa fie cunoscute in Romania si in lume. Ma voi afla, in continuare, alaturi de cei ce doresc cu tot sufletul ca FOAIA ROMANEASCA sa traiasca. Totodata, caut posibilitati sa ajutam si financiar aparitia acestui saptamanal romanesc, care imi este drag si pe care il citesc cu mare placere de aproape un deceniu.
Draga Eva, in lupta ta nu esti singura, mai sunt romani adevarati si pe la noi care se inclina in fata vitejiei si devotiunii fata de tara-mama si limba romana, care v-au marcat pe voi, pe toti cei care scrieti si editati FOAIA ROMANEASCA, pe cei de la Uniunea Culturala a Romanilor din Ungaria, pe toti colegii si prietenii vostri din media, din cultura scrisa. Va rog sa nu uitati ca niciodata nu sunteti singuri!
Va iubesc si va imbratisez cu drag si preieternie,
Ioan BARBU,
scriitor si jurnalist
Rm. Valcea - +40-722338158
Sa te simti roman si sa iubesti Romania si românismul este o fapta de curaj si de inima, sau de nebunie. Fiindcă nu este evident că România (si romanismul) trebuie iubite. Să fii mereu constient de lipsurile (istorice, chiar) ale acestui neam, sa marturisesti o viată întreagă dispreţul pentru forma de viaţa romaneasca si totusi să iubesti România si românismul, mai ales trăind tu însuti în afara Romaniei, iată adevăratul patriotism (oare de ce mi-or fi venit in minte tocmai acum aceste cuvinte ale lui Cioran?). Putine neamuri pe lumea asta se pot lauda cu o soliditate spirituală si lingvistică mai durabile decât romanii! Foaia Românească, pe care ultimă oara am citit-o pe hârtie acum mai bine de 15 ani (din comoditatea mea, fireste) este o dovadă în plus a acestei solidităti milenare, a rezistentei stâncii printre valuri. Este însă, totodată, un element important de sustinere a sentimentului comunitar al si-asa destul de răritei comunităti românesti din Ungaria. Disparitia lui ar echivala cu un dezastru si o insultă la adresa romanismului de oriunde.
Ca sa retez de la început critica "de ce sunt alături de un ziar pe care nici măcar nu-l citesc?": din principiu si din aceleasi considerente pentru care sunt si împotriva disparitiei de pe planeta a ursilor panda, desi nu m-am întâlnit personal cu nici unul din ei.
Fără Foaia Românească romanii vor fi mai săraci, din tezaurul cultural român va dispare iarăsi o traditie, un punct de reper.
Oare cine poate fi interesat de asta, daca romanii nu?
Oh, sa nu uit:
Comentariul de mai sus a fost scris de Nicolae Cristian, din Budapesta.
Nu stiu ce sa spun mai intii...
Interesant, dar in acelas timp cam...ipocrita situatie.
Sa vorbesti astazi de cultura e ca si cind ai vrea sa te internezi intr-un ospiciu...
Pe nimeni nu mai intereseaza asta...
Cultura este un moft atunci cind te conduc niste analfabeti, ipocriti si infantili.
Parerea mea.
PS Ma bucur totusi sa vad ca mai exista "ramanism" si interes pentru miorita.
www.george-chirca.blogspot.com
Trimiteți un comentariu