La ceremonie au luat parte preşedintele Institutului Cultural Român, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleşu, rectorul Colegiului Noua Europă, Mircea Mihăieş, vicepreşedintele ICR, Bogyai Katalin, secretar de stat în Ministerul Culturii din Ungaria, Cornel Ungureanu, critic literar, membru în conducerea Uniunii Scriitorilor din România, Grigore Arsene, preşedintele Asociaţiei Editorilor din România. Trofeele din bronz au fost create de sculptorul Peter Jecza, membru deopotrivă al Academiei de Arte din România şi al Academiei de Arte frumoase din Ungaria.
În cuvântul său de deschidere, doamna director Brînduşa Armanca a precizat că iniţierea acestui eveniment a pornit de la ideea că „dacă ne-am hotărât să reprezentăm cultura, trebuie să respectăm şi să preţuim reciproc operele, atitudinile, prezenţa în cultură”. Horia Roman Patapievici a fost de părere că „cu cât se îndepărtează mai mult cineva de România, cu atât mai mare devine confuzia asupra celor două capitale: Bucureşti şi Budapesta. Uneori, Bucureştiul este considerat capitala Ungariei, iar Budapesta capitala României. Pentru a îndepărta această confuzie am hotărât de la Bucureşti să dăm un premiu la Budapesta”. Referindu-se la cultură, domnia sa a continuat: „În condiţiile de astăzi, în care totul cade sub incidenţa globalizării, viitorul va fi al acelor culturi, care reuşesc să se articuleze pe ele însele şi să mai aducă un plus, vor supravieţui acele culturi care vor reuşi să iasă din peştera platonică”.
Invitată să ia cuvântul, Bogyai Katalin, secretar de stat în Ministerul Culturii din Ungaria i-a felicitat pe iniţiatori pentru acest gând şi gest, mărturisind că este „un cadou pentru ambele părţi”, iar atunci când a aflat despre ideea decernării acestui premiu, a regretat că nu partea maghiară a iniţiat aceasta. Referitor la cele două culturi, a arătat că amândouă sunt polifone şi deschise, păstrează tradiţia, dar privesc spre viitor, iar de-a lungul veacurilor au dat foarte mult una alteia, s-au inspirat reciproc: „acest spaţiu cultural este o ladă plină de comori, iar cultura astăzi are un rol foarte important în relaţiile dintre cele două ţări vecine”.
Aşadar, Premiul de excelenţă culturală al ICR Budapesta pe anul 2007 s-a acordat scriitorului Esterházy Péter pentru „posibilitatea pe care a oferit-o lumii întregi de a înţelege, pe calea marii literaturi, consecinţele devastatoare ale comunismului în această parte de Europă”.
Descendent al casei aristocratice cu acelaşi nume, matematicianul Esterházy Péter a devenit somitatea literară a Ungariei, recunoscută internaţional şi una dintre conştiinţele definitorii pentru problematica spaţiului central şi est-european contemporan. De la debutul său literar, în 1978 şi până astăzi a scris romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistică, traduse în 25 de limbi şi încununate deopotrivă de distincţii naţionale prestigioase, ca premiul Kossuth în 1996, cât şi internaţionale, ca premiul Herder în 2002, Premiul Grinzane Cavour în 2004, Premiul Păcii al Uniunii Editorilor şi Librarilor din Germania.
World Literature Today îl numeşte «copilul-minune al literaturii maghiare», iar American Book Review numeşte proza sa „cea mai reuşită manifestare a postmodernismului est-european”.
Publicului român îi este cunoscută literatura sa prin traducerile apărute la Editura Humanitas, „O femeie” în 2000, şi „Un strop de pornografie maghiară” în 2007, iar la Editura Curtea Veche „Verbele auxiliare ale inimii” şi în curs de apariţie „Harmonia Caelestis”, cea mai cutremurătoare dintre cărţile sale.
Într-un mod foarte spiritual şi spre marea satisfacţie a publicului, după preluarea premiului, scriitorul Esterházy a spus următoarele: „cu cei 30 de ani de experienţă literară vreau să vă spun doar atât: nu sunt omul cuvintelor. E primul premiu pe care îl primesc nu din partea Ungariei sau a Europei Occidentale şi dacă ne gândim că istoria ţărilor noastre nu e o istorie a respectului, putem spune că prin decernarea acestui premiu începem o nouă istorie”.
Premiile Media ale ICR au fost acordate lui Cselényi László, preşedintele postului de televiziune Duna TV şi doamnei Eva Iova Şimon, redactor-şef al revistei Foaia românească. După cum a precizat Brînduşa Armanca, ele se acordă „nu din ipocrizie sau pentru a câştiga presa şi media de partea noastră, ci din respect”.
Cselényi László este regizor şi realizator de programe la televiziune, iar din 2005 este preşedintele Duna TV, canal internaţional al Ungariei. Cariera sa pleacă de la Cluj, oraşul său natal, unde a lucrat ca secretar literar la Teatrul de păpuşi, trece prin Bucureşti, unde a lucrat o vreme la Televiziunea Română şi se desăvârşeşte la Budapesta, unde se stabileşte în 1983. Lucrează ca redactor al emisiunilor de cultură la Televiziunea Maghiară, din 1996 este realizatorul emisiunii „Minoritas” la Duna TV. Înainte de a fi desemnat preşedinte al postului Duna TV, a condus celebrul teatru de cinema Urania din Budapesta. Dintre premiile obţinute până acum amintim premiul Europa, Tamási Áron, Mărul de Aur.
Premiul Media ICR Budapesta 2007 i s-a acordat pentru „deschiderea manifestată în calitatea sa de lider de opinie, faţă de valorile culturii”. De asemenea, ca preşedinte al televiziunii maghiarilor de dincolo de graniţe, „a echilibrat strategiile postului cu o viziune largă care respectă diversitatea şi multiculturalitatea, ca valori europene”.
Cselényi László a mărturisit, după preluarea premiului, că se simte onorat şi supraestimat. În continuare a spus că deşi de 25 de ani a plecat din România, „din zi în zi iubesc tot mai mult poporul român şi muzica românească, dar asta nu înseamnă că cu cât sunt mai departe de voi vă iubesc mai mult”.
Festivitatea de premiere a continuat prin acordarea Premiului Media ICR Budapesta 2007 „pentru calitatea demersului jurnalistic şi onestitatea acţiunii civice, precum şi pentru credinţa că prin cultură dispar graniţele dintre ţări, etnii, popoare, credinţă susţinută de întreaga carieră a redactorului şef al revistei „Foaia Românească: Eva Iova”.
Cu intuiţia caracteristică celor din aceeaşi breaslă, Brînduşa Armanca a continuat argumentarea sa, astfel: „acest premiu i s-a acordat nu pentru că este membră a comunităţii româneşti din Ungaria, ci pentru că este o jurnalistă straşnică. Premiul obţinut în această seară confirmă meritele sale profesionale şi se alătură premiului Radiodifuziunii Maghiare din 2000 şi premiului revistei „Balcanische Europa”, obţinut în acest an pentru vocaţia acţiunii pentru libertatea presei”.
Cu emoţia celui obişnuit mai degrabă cu criticile decât cu premiile, dar cu francheţea cu care ne-a obişnuit, Eva Iova a mărturisit: „mă bucur că în această seară, aici, la Budapesta pot să vorbesc în româneşte şi poate într-o zi va fi posibil acest lucru şi în Parlamentul maghiar. Cred că premiul e binevenit pentru că nu e numai meritul meu, ci şi al românilor care se sting pe zi ce trece şi se asimilează sub privirile îngăduitoare ale celor două state.”
Ceremonia decernării Premiilor ICR Budapesta rămâne de neuitat nu numai pentru premianţi, dar şi pentru publicul prezent şi nu numai pentru că deschide o tradiţie, ci prin încărcătura sa spirituală această seară a fost un cadou oferit tuturor celor prezenţi. Seara a fost încununată de spectacolul lui Dan Puric „Made in Romania”. Într-un limbaj teatral modern, inovator, care a făcut furori pe scenele din Paris, Londra, Seul, New York, Sydney, Tokio, Madrid, Cairo, iar în 7 decembrie la Stadt Theater din Viena, spectacolul lui Dan Puric a impresionat şi incitat şi publicul budapestan.
Gabriela Enea Elekes
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu