În Ajun de Crăciun, un mic grup de credincioşi, în frunte cu Episcopul Siluan, a bătut pe la porţile românilor din Jula pentru a le cere voie să-i colinde. Minunatele cântece româneşti de Crăciun au vrăjit sufletele tuturor celor ce le-au ascultat. Primiţi cu colinda? La străvechea întrebare răspunsul este întotdeauna pozitiv. Iar în acest an, spre bucuria multora, întrebarea a fost pusă la mult mai multe familii de români ca până acum.
Pe lângă colindătorii români ortodocşi, odată cu lăsata serii, au cutreierat străzile oraşului Jula şi credincioşi baptişti şi penticostali din Micherechi, care au venit să le colinde rudelor, prietenilor mutaţi la oraş. Doar atât s-a mai păstrat din vechiul obicei de a vesti pe la casele oamenilor bucuria naşterii Domnului. Fără costume, fără zurgălăi, de această dată chiar şi fără zăpadă. În lumea agitată de azi, când ne preocupă mult mai mult câte feluri de mâncăruri punem pe masa de Crăciun decât sărbătoarea în sine, când sunt mai importante cadourile multe şi scumpe, decât ca familiile să cânte împreună şi să povestească iarăşi şi iarăşi împreună cu copiii acel miracol care s-a întâmplat acum mai bine de două milenii, ne-au rămas foarte puţine din atmosfera adevărată a Crăciunului. Singurele care ne mai leagă pe noi, cei de azi, de acele vremuri aproape uitate sunt colindele. Cele care ne învaţă despre steaua Betleemului, despre cei trei magi, despre naşterea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii.
Românii cântă colinde din Ajunul Crăciunului până la Bobotează. Ele au o putere nevăzută. Pot să-i apropie pe oameni, pot să-i facă fericiţi, lipsiţi de grijile zilei de mâine. E frumos şi atunci când dăm drumul la televizor şi-i vedem pe moldoveni, pe olteni sau pe bănăţeni cât de frumos ştiu să colinde, dar participarea pasivă la bucuria Crăciunului nu aduce prea multă satisfacţie. Şi nicidecum de lungă durată. Bucuria adevărată este comuniunea cu alţi oameni, cu părinţi, bunici, copii sau fraţi, cu neamuri sau prieteni. Cântarea împreună a cât mai mulţi oameni deschide cerurile. Şi inimile înstrăinate. După ce Episcopul a umblat cu colindul pe la românii din Jula în Ajun de Crăciun, ca după o chemare, în prima zi de Crăciun mult mai mulţi credincioşi, de toate vârstele, au simţit nevoia să participe la slujba de sărbătoare din străvechea Catedrală ortodoxă. Puterea colindelor s-a dovedit din nou: i-a chemat la biserică şi pe cei care doar foarte rar participă la slujbe. Şi tot colindele şi spiritul Crăciunului au fost cele care au dat gândul bun, ca românii din Jula să petreacă momentul trecerii dintr-un an în altul nu pe străzi sau la petreceri, ci în biserică.
În noaptea dintre ani, PS Siluan şi un sobor de preoţi, alături de numeroşi credincioşi au adus mulţumiri lui Dumnezeu în cadrul unei slujbe Te Deum, pentru anul care s-a încheiat, convinşi fiind că rugăciunea îi va împlini spiritual şi în anul care vine. După slujbă, credincioşii şi preoţii au ciocnit un pahar de şampanie urându-şi toate bunele pentru noul an. Acest „revelion ortodox”, care nu a fost organizat înainte, ci s-a născut din simpla dorinţă a creştinilor de a petrece sărbătorile împreună, este o dovadă că românii din Jula mai există, că biserica noastră are nu numai trecut ci şi prezent şi, suntem convinşi că şi viitor. Dacă uşile bisericilor noastre vor rămâne deschise, la revelioanele următoare cu siguranţă tot mai mulţi credincioşi români (şi poate nici nu doar românii) vor începe anul nou cu rugăciuni de mulţumire şi cu gânduri bune. Şi poate ei vor veni nu doar la revelion, ci şi la alte sărbători şi la duminicile de peste an. Să avem încredere în puterea colindelor…
(Editorial apărut în Foaia românească din 8 ianuarie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu